Thai și-nghite - partea a doua

Night market, intre mit și ce-ai pățit

Cum alegi?

Sunt piețe și piețe, amplasate dupa cele mai neasteptate colturi, dupa bloc sau in parc, pe trotuar sau  pe malul marii, deh, avantajele crasmei mobile. Sunt care ieftine care degeaba, mai mari sau mai mici, chinezești sau musulmane, mai murdare sau mai puțin curate, deh, ca peste tot, dupa felul și puterea orașului pe care-l hrănesc. Nici la Podul Iloaiei nu-i fix-fix ca-n Piața Sfatului.

Night market intr-o variantă epică

Și da, un numitor comun: in orice piață musca e omniprezentă. Dacă ai o problemă cu faptul că a făcut-o cu frigăruile tale de față cu tine, va trebui să optezi pentru un restaurant adevărat. Și, logic, nici prin creanga minții să nu-ți treacă că acolo materia primă tot din piață vine. Nici gând! Restaurantele se aprovizionează de undeva de pe Marte, e știut.

Lăsând așadar musca la o parte, de sub ea poți alege înainte de toate pe oricare dintre felurile tradiționale Thai, de la banalul khao paat (orez prăjit sau  flai lai în engleza locală) la mult apreciatul fish cake. Oamenii cu zâmbet lat au 5 feluri principale. În ordinea intrării pe masă: salate și snacks, la aperitiv, apoi supele și tăiețeii (voi reveni pe subiect, deja imi plouă in gură), celebrele curry, categorie distinctă intre supă și ce numim noi fel principal (și pe care un farang nu va ști nicicând dacă să le mănânce cu lingura sau cu furculița – răspuns corect : cu amăndouă, simultan) felurile solide, pe grătar sau deep-fried și, logic, desertul.  Dacă te întrebi salata de roșii, in ce categorie intră, te anunț că în ultima.

felurite curries și alte mâncărici conexe

 Toate cele de mai sus le vei afla in orice night market, in toate formele lor de existență : vegetariene, cu pui, porc, vită, pește sau fructe de mare, bucătaria și societatea Thai fiind extrem de lipsite de prejudecăți la capitolul ăsta. Să fim ințeleși, există și tabu-uri, dar eu personal nu l-am întâlnit in 9 luni pe Grivei decât lângă tarabă, intâmpinând entuziast muște(rii) . Cambodgia și Vietnam sunt din păcate, celebre pentru asemenea feluri,despre asta  tot intr-un episod următor.

Atenție, porc se-ntâmplă!

Pe lângă felurile tradiționale vei mai gasi in piața de noapte  o sumedenie de ciudățenii, unele gata perfecte, altele necesitând gusturi antrenate. Thailandezii sunt deschiși la incercări culinare, bucătăria fusion fiind la mare preț, indiferent de mediu și posibilități. Mu Kratha (o combinație dintre grătarul corean si supa chineească) green curry pizza, așa-zișii american noodles (paste de orez in care se pune orice găsești in frigider) sau sushi cu caracatiță prăjită in foarte dulcele stil thailandez sunt dovezi (aproape) vii in direcția asta.

secțiunea vegetariană de market-made sushi

Dacă ai de gând să vizitezi o asemenea piață vei vedea că nimic din ce aș putea eu scrie nu te poate pune cu adevărat in gardă, surprizele sunt peste tot. Așteaptă-te la antreuri dulci și la dulciuri iuți, la fripturi ce arată a supă, supă ce arată a ceai, ceai ce arată a cacao cu lapte și așa mai departe. Nu te supăra când il descoperi pe porc in desert sau pe mango în aperitiv și incearcă să te abții să faci poze tigăilor cu gândaci, larve sau lăcuste . Costă 10 baht extra și oricum am făcut-o deja noi pentru tine.

mda, exact ceea ce par a fi

 Pe scurt, crede și nu creceta. Mă rog, nimeni nu-ți interzice lucrul ăsta, ești liber să repeți de câte ori vrei tu “What is this?” atâta timp cât ești conștient că nimeni cu studii lingvistice universitare nu are tonetă in piață. (în sensul ăsta te poți antrena de acasă, vorbind în engleză, franceză sau thai cu toate tantile cu batic, păpushoi & barabullen). Bingo, nimeni nu te va înțelege! 

poate cel mai gustos pește cu care am avut plachia să mă intâlnesc in viața asta

Pad Thai, alegerea invariabilă a turistului prudent

Dacă insiști și-ti formulezi ceva mai explicit nedumerirea (cursurie de pantomimă ajută) vei obține subite si molipsitoare luminări la față din partea interlocutorului. Pod  efemer peste civilizații ce se prabușește brusc, odată cu răspunsul  amabil: kaeng kiao wan,  bami haeng pet sau  khao khiai chiau. Nu trebuie decât să alegi.  Asta e, ai venit s-o arzi local în căutarea unei experiențe unice. Așa că thai și-nghite. Ceea ce am făcut și noi.

Oare cine-i acolo?

Ko-thot kaap, wtf is this?!

Nimic nu e ceea ce pare a fi: ne-am bucurat degeaba la fursecurile de mai sus, au fost doar dulci. Foarte.

Cu ce s-a asortat Doamne Ferește al nostru? Tot cu prăjeli, săracu, de la pachețele de primăvară la celebrul no-name. No name ăsta e o variantă Thai de tempura rămasă nebotezată din pricina firii nestatornice: thailandezii transformă astfel in snitzel pufos și dulce orice le vine la indemână. Preferata mea a fost varianta cu fructe de mare, de la creveți la calamar le-am incercat si abuzat pe toate. Dar nu am regretat nimic. DFR e făcut pentru fructele de mare și speriat thailandezi. De Doamne Ferește.

Alături de vărul Thai cu care își are în comun lemon grass-ul, frunzele de kaffir lime și încă vreo două chestii...

Degeaba ai trăit dacă nu ai incercat pe DFR cu squid no-name...treaba ta!

Thai și-nghite!

Despre night market, intre mit și ce-ai pățit

Trebuie sa ajungi mult prea all-inclusive in Thailanda ca să nu aterizezi, măcar o dată, intr-un night market, pentru că se găsește măcar câte unul in fiecare oraș, sat sau comună. Care-i treaba? Piețele de noapte se deschid când se inchide soarele și se intind precum Cenușareasa până după răscurcea nopții. Există in lumea asta fel de fel de instituții similare, de la medină la bazar. Niciodată nu e prea târziu să cheltui și negustorul dovedit știe asta.

In Thailanda, instituția piețelor pentru vampiri, somnambului, programatori și alți indivizi care nu-și petrec noaptea in pat este extrem de populară. Există și piețe de noapte din care-ți poți achiziționa tricou Adibas, lanț de aproape aur sau un ceas Casio contrafăcut de bunicul pe prispă, dar când un thailandez spune night market, o spune din tot stomacul. Pentru că in 90% din cazuri în aceste piețe se intâmplă numai și numai mâncare.

DFR face cunoștință cu night market și vice-versa

Dacă ar fi să facem o scurtă ierarhie după prețuri a locurilor în care poți mânca in Thailanda, night-market-ul este la capătul ieftin al lanțului trofic. Nu țin minte să fi mâncat vreodată mai puțin de 4 feluri, nu știu să fi lăsat mai mult de 4 Euro. Urmează, în ordine, bucătarii ambulanți și cașcarabetele ce populează semi-haotic străzile principale, apoi micile retaurante pentru indigeni. Aici te apropii de 7 euro/persoană cu un prânz copios. Meniul in engleză sau, mai rău, în rusește marchează deja trecerea spre scump, sub denumirea neoficială de farang food (uneori mă intreb dacă pentru tâmpit nu cumva se folosește tot farang).  Locurile cu asemenea specific cresc prețurile și profanează cu ketchup și lipsa condimentelor felurile autohtone și vă sfătuiesc din suflet să le evitați: dați cinstea pe rușine și mâncați direct la Burger King, și acolo tot un thailandez gătește. Nu sărăcești nici in asemenea locuri dar vei mânca prostiile cu care te intâmpină majoritatea restaurantelor chinezești din România: două cepe și o cană de ulei prăjit la fiecare fel. Urmează în ierarhie restaurantele a la carte (acolo unde-și face și thailandezul nuntă) și apoi cele fusion. In funcție de specific și numărul de diplome, te poți aștepta la 15-20 euro de căciulă, bani extraordinar de bine investiți dealtfel. In vârful piramidei, Royal Thai Cusine te va intâmpina cu locații super-premium și feluri de mâncare greu de descris in cuvinte.Prețurile insă sunt pe măsură și, deși nu mai este rezervată exclusiv regalității, nu ar strica să fii primar dacă vrei să mananci aici mai mult de o salată.

Cum adică?

Scriam într-o postare precedentă (păi dacă nu ești atent...) că în Thailanda casele nu prea au bucătărie. Nebun thailandezul care și-a prevăzut locuința cu așa ceva și n-a transformat-o in restaurant. Cam cum era la noi să ai video dar nu și videotecă pe vremea lui Ceașcă (n.r. Ceaușescu, Nicolae - dictator comunist agramat român, pentru mai tinerii cititori. Nevermind, a trecut, nu ați ratat cine știe ce).

Motivele acestei bizarerii de interior design sunt multe, dar eu cred că pur și simplu așa se intâmplă in locurile in care Doamne-Doamne a lăsat belșug de crăpelință minunată precum in ape așa și pe uscat. Faptul că marea majoritate a felurilor Thai se gătesc in maxim 5 minute este iarăși grăitor in direcția asta. La ce bună o cameră in care-ti petreci 20 de minute pe zi? La ce bună o cămară in care să strângi furnicește orez pentru la iarnă, când vor fi 28 de grade afară și se strânge recolta 3 oricum? În plus, datorită aceleiași abundențe,  prețul alimentelor este  foarte mic. Când oprești scuterul pe marginea drumului dai ciorchinii de banane deoparte ca să faci și tu un pipi. Când ai găsit și tu un pic de umbră POC! - îți cade nuca de cocos alături și te sperie de te gândești instant la sensul vieții sau vrei pipi din nou. Când așa stau lucrurile, a da bani la piață pe de-ale gurii devine deja un obicei fie cosmopolit, fie împrumutat direct de la turiști.

Lăsând gluma la o parte, ochiul meu de fost proprietar de restaurant nu doarme: când curentul electric este o problemă tradițională și când oricum mâine dimieață primești o remorcă de marfă proaspătă, ce faci? Simplu: mai rupi de la tine și lichidezi seara stocul, repejor și  la super ofertă, măcar nu arunci bunătate de calamari. Cam așa văd eu treaba asta și cam așa imi explic prețurile de râs din night market-uri.

Pe scurt, ai doua opțiuni: te trezești dimineața pe răcoare (aiurea!) te duci la piață, negociezi racul, știuca și brotacul, le duci acasă, le speli, tai și gătești sau te duci direct la night market și le ai gata preparate in 200 de feluri, la același preț. Plus orez. Thailandezii iși fac viața ușoară. Opțiunea doi. Inclusiv când ai restaurantul tău, tot la night market e mai bine.

Cum se-ntâmplă?

Imi amintesc de un prieten excentric care visa să-și aducă un Prowler în România, să zburătăcească toate găinile de pe ulițele Iașiului in nori de colb și simfonie pentru groapă și amortizor. Legislația noastră insă a strivit instant visul omului sub călcâi de fier: nu poți profana drumurile românești cu asemenea ecartament. La polul opus, cred că legislația thailandeză statuează că orice se face in familie,  are minim o roată și se mișcă se numește vehicul și are dreptul să-și incerce norocul oriunde consideră inventatorul lucrul acesta fezabil. Am văzut dezlegate pe străzi navete (de bere, nu spațiale) cu roți și fotolii cu pedale, trotineta cu balcon, aragazul cu ghidon, bar cu probleme la ambreiaj și câte și mai câte alte minunății.

în drum spre night market: Motoprăjitor by Mr.Pong...

...visul oricărui român gratargiu în carne, oase și șuruburi. Opționale: taburetul, nevasta și porcul.

In Thailanda, când vine vorba de mâncare, vine muntele la Mohamed. Nu prea alergi tu după ea, se mișcă ea după tine, 80% din tonetele din night-market sunt mobile. La un semn, in jur de asfințit, terenul pe care l-ai crezut de fotbal se umple subit de asemenea motocașcarabete, pline cu o gamă de produse  mai variată și neașteptată chiar decât respectivele mijloace de locomoție.

Dar,vorba Sandei Țăranu, despre toate acestea plus porc, in episodul următor!..de Doamne Ferește

Yam Bam și Tam Nesam

Despre Plajă și Salată, Una Iute Alta Lată

Următoarea haltă din traseul nostru a fost direct in mijlocul Pacificului, pe una dintre cele 1430 de insule disponibile in Thailanda. Cifra exactă este discutabilă, și asta pentru că până și noi, în cele doar 7 luni petrecute cumulat aici, am zărit sute și am aselenizat pe mai bine de 20. Și da, nu poți să nu iei in calcul și pe cele mici de tot.De numărat cred că e mai greu. Țin minte una minionă, superbă,  din Phang Nga Bay, a cărei modestă suprafață era ocupată in proporție de 85% de o stâncă inaltă rău. Și in vârful ei, sus, singurul locuitor, un vultur sau ceva de genul ăsta. Am inceput să fantazăm instantaneu : “Nu ți-ar plăcea să fii în locul lui? ” m-a intrebat Roxana. “O, ba da…dar aș inchiria imediat cuibul altui vultur și m-aș muta mai pe plajă, așa...” nu m-am putut abține. Ceea ce am și făcut până la urmă, cu Doamne Ferește cu tot.  Mutat, dormit, citit, băut și, logic, mâncat pe o plajă perfectă. De fapt pe mai multe. Am fost intâmpinați cu soare și zâmbet - noi și pofticioasă curiozitate - sosul. Și se pare că a plăcut!



...and they loved us!!!

Ce poți mânca pe insule dar și ce nu

Dacă toate minunățiile naturii își fac simțită în fel și chip prezența pe sus-numitele insule, nu același lucru se intâmplă și cu cele culinare. E logic, în afară de ce le oferă marea, localnicii nu au foarte multe alte opțiuni. Nu mă alint, oceanul este mai mult decât generos cu ei. Incă. Pentru că Thailanda este unul dintre ce mai mari exportatori de creveti si fructe de mare, la nivel mondial. Asadar le gasesti pe toate, din belsug : creveți, languste și  homari, sepie, crăcănata caracatiță, crabi de varii marimi și o mie de nații de pește. Felurile in care sunt ele gătite lasă insă mult de dorit față de ce afli pe continent. E logic, ingedientele și mai ales obiceiurile vin toate cu barca. Pe insulele mai populate mai gasești și feluri specifice provinciilor din nord dar, in general predomină bucătaria locală, simplă și la obiect.

Am ales așadar un restaurant pescăresc, clasic și făra fițe, pentru a-l slobozi pe DFR in această zonă culinară. Oricât de modest ar fi fost locul, concurența s-a făcut simțită de cum am ajuns. Uite, de asta iubesc eu Thailanda! De la cele tradiționale (nam prik -ardei iute scăldat in saramură, oțet sau fish sauce sau prik bon – haide să-l traducem boia ) până la clasicul Tabasco ne-au întâmpinat o grămadă de opțiuni pentru a ne condimenta prânzul.

Cu spatele la concurență

Nu le-am ignorant, bineînțeles....dar vedeta incontestabilă a fost DFR, evident cel mai exotic și mai aroy dintre toate. Fără pic de mișto. Sincer, nu am înțeles niciodată de ce trebuie să alegi intre iute și gustos...Doamne Ferește e dovada îmbuteliată că le poți avea pe amândouă. Consider că un sos nu trebuie să-ți iasă pe nas de prea mult oțet, nici să ți se lipească de esofag de prea mult zahăr...Unde mai pui că e și cel mai frumos ambalat,deși asta e o opinie personală. Deh, e puiul nostru!

 L-am aruncat pentru inceput, într-o clasică Spicy Thai Salad. Spicy already, intr-adevăr, dar nu îndeajuns. Thailandezii sunt foarte atenți cu turiștii la capitolul asta. În general vor să-i păstreze în viață. Dacă te văd farang, 90% dintre bucătari vor înjumătăți doza de ardei iute din mâncare, oricât de vehement ți-ai susține tu alt punct de vedere in două-trei limbi, Thai inclusiv.

Yam Talay - Spicy Salad

Aici oamenii privesc salata cu mult respect și o tratează ca pe un fel principal și nu ca pe un accesoriu fripturist . Oficial, există multe feluri de salată în țara zâmbetelor, dar cele mai populare categorii sunt Yam ( cele in care se amestecă chestii) Tam (cele in care ingredientele au textura fibroasă și sunt bătute impreună intr-o mare piuă din lemn) Laap (de felul lor din Laos și marcate de prezența orezului uscat și măcinat) și Plah ( care se deosebește de Yam prin gustul fresh și foarte pronunțat  de mentă și lemongrass, prezente sub formă de fâșii tăiate la microscop).

Cu fructe de mare sau porc, cu glass noodles sau fără, cu prezența roșiilor facultativă, o salată Yam e mereu o aventură, e mega-permisivă și ușor de făcut.

Yam Talay - salata Thai cu fructe de mare

Ai nevoie obligatoriu de o ceapă mică roșie și două lungi și verzi tăiate mărunt, varză, salată,castravete, ardei iuți proaspeți după putere, două-trei limes, o lingură de fish sauce și două de zahăr, de preferat  de palmier (se găsesc toate și în comerțul românesc, la KiLife). Opțional, experimentează cu morcov,măr, roșii, frunze proaspete de coriandru sau leuștean, mentă și lemongrass proaspăt (acesta din urmă tare greu de aflat în Europa din păcate...gata mixat se găsește in sosul nostru, l-am ales din Bangkok fir de fir, anul trecut). 

 O sută de grame de fructe de mare încinse in wok 2-3 minute marchează un upgrade considerabil, dar nu obligatoriu. Se mai obișnuiește cu  tofu, pui, vită sau porc. La fel, o mână de glass noodles fierți cu lime sunt o prezență des înâlnită. Zahărul, sucul de lime și sosul de pește se freacă dimpreună până se topește primul și astfel dressingu-i gata. Se amestecă toată lumea cu toată lumea și se garnisește cu arahide pisate și chilli powder. Dacă ai să-i pui și Iute de Doamne Ferește e și mai bine. Dacă nu, să-ți cumperi!

 Nu știu dacă are rost să precizez că povestea asta e pentru o persoană. Așa se gătesc marea majoritate a felurilor Thai: in maxim 10 minute și niciodată pentru 6 porții. Contravine felului lor de a trăi și de a lua masa, capitol la care vom reveni intr-un episod viitor.

Momentul Publicitar

Cum sosul nostru își are câteva ingrediente in comun cu sus-numita, s-au așezat bine împreună, într-o poveste fusion cu happy ending. Nu te gândi la prostii. El a adus gustul ardeilor românești și aroma mixului de oțet italian, ea primește pe orișicine...match made in heaven,  compatibilitate 8/10, sărut-mâna pentru masă!..de Doamne Ferește

Koh Phangan, februarie 2013